Așa cum am mai afirmat, SRUMB este o societate medicală, formată și structurată pe
criterii de competenţă profesională, care unește persoane cu pregătire și specialităţi
medicale diferite, cu scopul principal de a promova ultrasonografia în România. Fără
să aibă o implicare politică sau sprijin guvernamental, SRUMB consideră că rolul său
în sistemul medical naţional poate fi unul consultativ în luarea unor decizii privind
organizarea instruirii în ultrasonografie și achiziţia de echipamente ultrasonografice
pentru spitalele din sistemul de asigurări de stat din România.
SRUMB organizează de 17 ani congrese și conferinţe anuale, cursuri, work-shopuri și
sprijină studii multicentrice având ca subiecte învaţământul și practica ultrasonografică.
Pe plan internaţional, SRUMB este membră a societăţii Europene de Ultrasonografie
(EFSUMB) și este afiliată la Societatea mondială de Ultrasonografie (WFUMB). Deci
SRUMB poate oferi expertiza în domeniul formării cadrelor competente în ultrasonografie,
în formarea de formatori sau organizarea de programe de înstruire ultrasonografică;
de asemenea poate asigura consilierea privind structura și configuraţia echipamentelor
ultrasonografice.
Cu toate acestea, factorii guvernamentali (în principal Ministerul Sănătăţii) nu au
apelat în ultimii ani la experţi în domeniu, membrii ai SRUMB. Explicaţia o poate
reprezenta chiar lipsa, în ultimii ani, a unor astfel de programe de implementare
a studiului ultrasonografiei în învăţământul medical universitar, la nivel naţional.
Acolo unde există ore de formare în ultrasonografie a studenţilor la medicină, este
meritul catedrelor de imagistică medicală (de obicei centrate pe specialitatea de
radiologie) din unele centre universitare. Acest lucru se întâmplă în absenţa unei
programe naţionale unitare, care să încludă și alte specialităţi medicale ce beneficiază
din plin de aportul diagnosticului ultrasonografic.
Se mai constată lipsa unor achiziţii concertate, la nivel guvernamental, de echipamente
ultrasonografice. Ultimele loturi de ecografe care s-au cumpărat prin programe ale
Ministerului Sănătăţii s-au derulat în anii 2007-2008 majoritatea fiind adresate spitalelor
mari din centre universitare precum și câtorva spitale municipale. Fiind vorba de
echipamente cumpărate în urmă cu 7-8 ani și cunoscând progresele tehnologice rapide
din domeniu, rezultă că în spitalele de stat din România, inclusiv în cele dotate
din ultimele achiziţii guvernamentale, se lucrează cu aparatură ultrasonografică în
general depășită tehnic, chiar si la nivelul departamentelor cu înaltă expertiză în
diagnosticul imagistic.
În aceste condiţii, mesajul meu este simplu și clar: 1. Pentru impulsionarea diagnosticului
sau a procedurilor terapeutice prin ultrasonografie este necesară achiziţia cât mai
rapidă, prin programe guvernamentale, a unor echipamente ultrasonografice adaptate
nivelului de competenţă al centrelor medicale în care vor funcţiona. Pe noile echipamente
ar trebui să lucreze cât mai mulţi practicanţi ai ultrasonografiei, începând cu centrele
de formare din spitalele universitare până în spitale orășenești și comunale. 2. Elaborarea
unor programe de învăţământ ultrasonografic universitar și postuniversitar în diverse
specialităţi medicale (tot mai multe) în care ultrasonografia și-a câștigat rolul
ei binedefinit în diagnostic și proceduri terapeutice.
Dorim ecografiștilor din România, membrii și poate viitori membrii ai societăţii noastre,
un sfârșit de an liniștit și un An Nou bun, cu bucurii personale și satisfacţii profesionale.
Dr. Dan A. Stănescu
președintele executiv SRUMB
Dr. Dan A. Stănescu
